Scrisoarea #42

Iubitul meu,

Cum poate iubi o femeie? Pînă la uitare de sine, pînă la nebunie. O femeie poate fi eroină și prostituată .... din dragoste. O femeie care iubește e atît de puternică și totodată atît de fregilă și slabă. Ea zboară și cade. Creează și distruge. O femeie care iubește se poate depărta la mii de km de civilizație, fiind în același spațiu fizic. Și poate adăposti un întreg univer în inima-i.

O femeie care iubește e o super nova. E o avalanșă de emoții și iraționalități. O femeie care iubește e însăși definiția

Scrisoarea #41

Iubitul meu,

Uneori oamenii rămîn a fi doar oameni din jur. Pentru că uneori conștientizezi sau poate îți reamintești cît de singur ești de fapt. Uneori.

Și te simți departe de lume. Departe de ce vorbește. Parcă ai vedea dintr-o parte forfota, și agitația Lor. Și chiar de comunică în limba natală, ai impresia că

Scrisoarea #40

Iubitul meu,

Bat cu pumnul în perete. Strig. Sar. Mai beau un gît cu apă. Ce folos? Dacă s-a dus, s-a dus. Și poți să te rupi măcar și în 10, și să chemi toate spiritele în ajutor, și poți să te rogi tuturor Dumnezeilor. Și ce? Nimic! Ei, dragă Serenity, dacă ai ai avut atîta minte ca

Scrisoarea #39

Iubitul meu,

Așează-te în fotoliu sau mergi la geam. Prepară-ți o ceașcă de cafea sau toarnă-ți o cană de suc rece. Îmbracă-te în cele mai festive haine pe care le ai sau îmbracă-te în ..... nuditate. Include o muzică lină sau ascultă tăcerea. Și .... simte-te bine.

                                         Minunăție de la Elena Vizerskaia

Scrisoarea #38

Iubitul meu,

Ele te fac să reușești, să ai succes, să-ți îndeplinești dorințele. Tot ele te duc la pierzanie, te împiedică și-ți pun "bețe în roate". Cum îți vor infuența viața depinde doar de un singur factor: decizia ta. Ele sunt obișnuințele tale.

Pentru prima dată am conștientizat rolul obișnuințelor, atunci cînd o colegă de clasă încerca să mă convingă să devin consultantul unei firme de MLM. Nu știu de ce

Scrisoarea #37

Iubitul meu,

Deseori logica își face bagajele și pleacă (așa cum aș pleca și eu acum la mare). În locul ei rămân emoțiile. Deobicei, aceasta se întîmplă cînd vine vorba de oameni.

Unul dintre cele mai relevante exemple: comunicarea cu oamenii. De exemplu, logica zice că cu această persoană ai putea să ai o relație excelentă (de dragoste, prietenie.... mai puțin contează). E bine educată, citește mult, cunoaște mult, e respectată în societate, a reușit să facă multe în viață. Și totuși

Scrisoarea #36

Iubitul meu,

Cînd ultima dată i-ai zis mamei că o iubești?
Cînd ultima dată ai sunat un prieten, pur și simplu, să-l întrebi ce mai face?

Cînd ultima dată ai visat în culori?
Cînd ultima dată ai mîncat înghețată, în parc, fără să te grăbești undeva?

Cînd ultima dată i-ai zîmbit unui necunoscut?
Cînd ultima dată ai preparat ceva gustos omului drag de alături?

Cînd ultima dată ai dăruit ceva fără nici un motiv?
Cînd ultima dată ai mers desculț?

Cînd ultima dată te-ai jucat?
Cînd ultima dată ai dansat în singurătate?

Cînd ultima dată ai fost fericit cu adevărat?

Femeia,
care are chef de o înghețată pe banca din parc

Scrisoarea #35

Iubitul meu,

Sunt flămîndă. De oameni care gîndesc, care creează și a care au imaginație. Doamne, cît de mult am obosit de fenomenul "copy-paste". Idei, stil de viață, cuvinte, până și păreri... 90% sunt copy-paste. Și cît de hapsîn mă infrupt cu cuvintele unui om cu imaginație.

Și uneori, ba chiar deobicei, cel mai frumos loc de pe Pămînt ...

Scrisoarea #34

Iubitul meu,

Am o poveste.

A fost o dată un băiat. Special și unical.....ca fiece om. Băiatul asculta Radiohead, și Nirvana. Iubea automobilele și visa sa aibă o colecție de hot rods.

Scrisoarea #33

Iubitul meu,

Am o rugăminte. Una foarte mare. Promite-mi că dacă și te vei plînge vre-o dată, o vei face foarte rar și .... sincer. Căci urechile, ochii, mintea și sufletul e atît de obosit de oameni care se plîng, întruna.

Oamenii slabi pot fi recunoscuți după 2 trăsături: sunt invidioși și ... se plîng (mult prea des).

Scrisoarea #32

Iubitul meu,

Deja 2 luni. 2 luni de cînd scriu aceste scrisori. 2 luni în care teancul de scrisori a fost comparat cu un jurnal, cu fanteziile unei aberante și cu o adevărată sursă de inspirație. Ce sunt aceste scrisori? Fiecare decide pentru sine. Fiecare-și alege ceea ce i se potrivește mai mult. Ce sunt aceste scrisori pentru mine? Dezgoliri pure a sufletului. Și acum despre suflet. Sufletul în blogosferă.

Scrisoarea #31

Iubitul meu,

Iarba era rece și ... udă. M-am ridicat în degete ca să ajung la o creangă cu cireșe. Am ajuns creanga, care mi-a dăruit o mică ploiță și am cules cîteva cireșe verzi. Cireșele verzi, ca și vata dulce, poartă gustul copilăriei.

Cînd eram copil, chiar și conform pașaportului, credeam în Moș Crăciun. Mai credeam că părinții mei vor fi mereu tineri. Credeam că dacă închid ochii și mă acoper cu cearșaful, întunericul e mai puțin înspăimîntător. Cînd eram mică nu puteam să aleg care e mîncarea, anotimpul și culoarea preferată. Mîncam fructe verzi, ne mai putînd aștepta pînă se vor coace. Și genunchi-mi erau mereu răniți. Și coatele. Uneori și nasul. Vara schimbam 3 tricouri pe zi. Nu, nu eram fashion-istă. Eram o curioasă, care făcea tot ca să-și satisfacă curiozitatea.