Scrisoarea #41

Iubitul meu,

Uneori oamenii rămîn a fi doar oameni din jur. Pentru că uneori conștientizezi sau poate îți reamintești cît de singur ești de fapt. Uneori.

Și te simți departe de lume. Departe de ce vorbește. Parcă ai vedea dintr-o parte forfota, și agitația Lor. Și chiar de comunică în limba natală, ai impresia că
sunt de pe o altă planetă sau ..... poate tu ești de pe o altă planetă.

Și cît de trist uneori e. Că nici cel mai apropiat om, nu va putea să vadă, să simtă sufletul tău.....lumea ta...... niciodată. Și ai vrea să poți transpune ceea ce e acolo, înăuntru. Să faci ca un film pe care să-l arăți oamenilor speciali pentru tine. Oamenilo, cărora le-ai cadona bucățele din viață, sau din inimă, numai ca ei să fie fericiți...... Și ei, ei nu-și dau seama. Sau poate da, dar nu conștientizează importanța lor în viața ta.

Uneori e bine ca distanța interioară între tine și lumea să crească. Uneori e bine să fii trist. Uneori.... probabil.

Femeia,
ce azi se simte de pe altă planetă