Scrisoarea #61

Iubitul meu,

Ei se privesc. Lung. Stau pe margini diferite de drum. Mama naibii de semafor care luminează roșu de o veșnicie. Mama naibii de automobile care le ascund imaginea pentru miimi de secundă. Hm, miimi de secundă. Miimile astea de secundă durează ani.

Și lume. Multă. Așa de multă că dacă nu avea să fie El de cealălaltă parte a străzii, gălăgia avea să-i pedepsească timpanele. Dacă nu avea să fie el.... Dacă nu avea să fie El, ar lipsi culoarea de pe obrajii ei .... și din suflet.

Verde. Ea merge. El aleargă. El o

Scrisoarea #60

Iubitul meu,

Știi starea aia cînd e cald în suflet? E moale și bine. E luminos și foarte comfortabil. Independent de ce e în jurul tău. Asta eu numesc independență sufletească (căci mi-i greu să-i zic spirituală sau emoțională).

Cred că e una din cele mai importante independențe pe care o poate avea cineva. Să te simți bine cu tine însuți. Englezii au și o expresie care-mi place mult: to enjoy yourself. Cum ar fi în română? Să te savurezi pe tine însuți? Să te bucuri singur de tine? (Citesc ultimile 2 variante și rîd :) ).

Păcat că suntem învățați zeci de formule, sute de legi și mii de reguli, numai nu to enjoy ourselves....



Pe masa de birou și-au făcut loc niște lalele ce miroase a primăvară și a "hai las-o mai moale". Din căști timpanele-mi sunt mîngîiate de (recent descoperitul) Brenton Wood. Așa, așa astăzi eu enjoyed myself.

Tu cum te savurezi pe tine însuți?

Femeia,
cu auzul îndulcit de lemn