Ei se privesc. Lung. Stau pe margini diferite de drum. Mama naibii de semafor care luminează roșu de o veșnicie. Mama naibii de automobile care le ascund imaginea pentru miimi de secundă. Hm, miimi de secundă. Miimile astea de secundă durează ani.
Și lume. Multă. Așa de multă că dacă nu avea să fie El de cealălaltă parte a străzii, gălăgia avea să-i pedepsească timpanele. Dacă nu avea să fie el.... Dacă nu avea să fie El, ar lipsi culoarea de pe obrajii ei .... și din suflet.
Verde. Ea merge. El aleargă. El o
strînge în brațe. Ea plînge. El o apucă de umeri și o privește în ochi. Ea plînge, ridică capul și zîmbește. Și el o mai cuprinde o dată și .... zîmbește. Mama naibii de februarie - atîta stofă bagă între ei.
Lana del Rey - Burning Desire. 7:00. Miercuri. Pat gol. Cap plin. Ochi visători. Ibric.
Femeia,
care tot schimbă alarma de la telefon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu