Iubitul meu,
Ai observat cum oamenii îi percep pe oameni? Da ce să să vorbim de alții. Hai de noi! Ai observat cum noi percepem oamenii? Sunt foarte multe stranietăți, superficialități și chiar absurdități la acest capitol. Dar una de care m-am împiedicat foarte des în ultmul timp ține de ..... dispoziția obișnuită a oamenilor.
Interesant e că dacă omul are dispoziție bună ...... noi ce credem? Că n-are probleme. Că e un
norocos. Că probabil lucrurile îi merg cum saniuța pe zăpadă. Că l-au avansat în serivicu, că acasă îl așteaptă sufletul pereche (cu care printre altele are o relație ca în cărți), că are timp pentru tot ce dorește și că iată iată i se realizează visele. Chiar dacă admitem pentru un moment, că această persoană are probleme, imediat vine gîndul anexă că aceste probleme fie sunt foarte mici, fie această persoană e una superficială.
Minunăție de la Elena Vizerskaya
Totuși, știi ce am descoperit eu. De mai multe ori. Că deobicei, oamenii cu cea mai mare poftă de viață, cu cel mai debordant optimism și pozitivism, sunt oamenii care ascund în suflet cea mai mare durere. Pentru unii, acest fel de a fi, e o decizie conștientă. Așa se luptă ei cu durere. Așa la ei se exprimă tăria caracterului. Alții însă o fac fără să-și dea seama. Probabil subconștientul decide că asta e cea mai bună cale.
Și mulți pot zice că această manifestare e o fățărnicie, prefăctorie. Și la sigur, pentru unii aceasta e valabil. Dar totuși, există oameni plini de viață, puternici, care radiază pozitivism și lumină, dar care păstrează într-un colț de suflet o mare tristețe. Și acești oameni, merită tot respectul. Pentru că păstrează culorile sumbre pentru ei, iar lumii dăruiesc cele mai frumoase nuanțe.
Femeia,
care îi admiră pe cei puternici
Ai observat cum oamenii îi percep pe oameni? Da ce să să vorbim de alții. Hai de noi! Ai observat cum noi percepem oamenii? Sunt foarte multe stranietăți, superficialități și chiar absurdități la acest capitol. Dar una de care m-am împiedicat foarte des în ultmul timp ține de ..... dispoziția obișnuită a oamenilor.
Interesant e că dacă omul are dispoziție bună ...... noi ce credem? Că n-are probleme. Că e un
norocos. Că probabil lucrurile îi merg cum saniuța pe zăpadă. Că l-au avansat în serivicu, că acasă îl așteaptă sufletul pereche (cu care printre altele are o relație ca în cărți), că are timp pentru tot ce dorește și că iată iată i se realizează visele. Chiar dacă admitem pentru un moment, că această persoană are probleme, imediat vine gîndul anexă că aceste probleme fie sunt foarte mici, fie această persoană e una superficială.
Totuși, știi ce am descoperit eu. De mai multe ori. Că deobicei, oamenii cu cea mai mare poftă de viață, cu cel mai debordant optimism și pozitivism, sunt oamenii care ascund în suflet cea mai mare durere. Pentru unii, acest fel de a fi, e o decizie conștientă. Așa se luptă ei cu durere. Așa la ei se exprimă tăria caracterului. Alții însă o fac fără să-și dea seama. Probabil subconștientul decide că asta e cea mai bună cale.
Și mulți pot zice că această manifestare e o fățărnicie, prefăctorie. Și la sigur, pentru unii aceasta e valabil. Dar totuși, există oameni plini de viață, puternici, care radiază pozitivism și lumină, dar care păstrează într-un colț de suflet o mare tristețe. Și acești oameni, merită tot respectul. Pentru că păstrează culorile sumbre pentru ei, iar lumii dăruiesc cele mai frumoase nuanțe.
Femeia,
care îi admiră pe cei puternici
Frumos spus dar si mai frumos gandit. Ma intreb oare e mai util sa ne aratam tari, puternici, duri, fericiti, veseli, etc in situatii cand nu suntem asa, e mai benefic decat sa ne traim autentic sentimentele? E mai util sa reprimam in adancul sufletului ceea ce simtim sau e mai adaptativ sa le traim asa cum ne sunt date? Sunt doar doua intrebari din cele multe care ar putea aparea la un om in deplina facultatilor mintale. Personal prefer sa vad fetele triste si indurerate a celor care suferinta e nobila, decat falusl celor care se tem sa se arate asa cum sunt.
RăspundețiȘtergereDragă Anonim, mă referea la oamenii care sunt veseli nefiind siliți de ceva sau cineva, inclusiv de ei înșiși. Mă refeream la oamenii care SUNT așa, chiar dacă în adîncul inimilor, au o mare tristețe ........
Ștergerenu prea înţeleg ce scrie mai sus, n-am prea prins ideea principală la acest post (precum şi cele secundare) dar, am satisfacţia unei greşeli.
RăspundețiȘtergere*serviciu... :)
Păi e simplu nu? persoana în cauză o cunoşti de vreme ce ştii că are probleme, şi admiri la ea caracterul puternic, ea a acceptat lovitura sorţii, şi priveşte cu optimism ziua de mâine, altă soluţie nu există. Deja depinde de fiecare, caracterul său, de regulă cei mai deschişi, veseli îs şi cei mai sensibili, suferă mai mult. În genere toată mizeria, fericirea şi nefericirea unui om depinde de dispoziţia lui nu de circumstanţe.
Dragă fan, sunt total deacord cu faptul că de regulă cei mai deschiși și plini de viață, sunt și cei mai sensibili....
Ștergere