Scrisoarea #30

Iubitul meu,

Uneori îmi amintesc de toate iubirile trecute. De bărbații care m-au iubit, de bărbații pe care i-am iubit sau am fost îndrăgostită. Deși, în mare parte sunt unii și aceeași :) Amintirile se preling prin căpucean, ajungînd pînă la buze, care le transformă într-un zîmbet cald.

Straniu, cum se transformă sentimentele, percepțiile. Ieri tremuram de emoții lîngă cineva, astăzi
stăm liniștiți și mâine posibil prezența acestui cineva să ne sufoce. Amicii îmi spun că nu am iubit cu adevărat. Dar oare dragostea se măsoară în nr de zile în care iubești? Oare dragostea nu se măsoară în “indicatori” de intensitate, sinceritate, corectitudine, frumusețe pe care o oferi? Oare dragostea nu se măsoară în nr fluturașilor din stomac și licuricilor din ochi? Oare o relație frumoasă nu este una care lasă amintiri calde și unde plăcute în suflet?



Și dacă nu, atunci amicii mei au dreptate, niciodată n-am iubit. Și dacă da, atunci iubirile mele, au fost ca cele în baza cărora se scriu cărți și se înregistrează filme. Iubiri, care te fac să îmbătrînești frumo. Iubiri, care îți dau mai multă înțelepciune și o dragoste mai mare de oameni. Iubiri, care odată trecute, în locul fluturașilor în stomac, îți trezesc o mare recunoștință, un mare respect și foarte multă căldură.

Femeia,
care cunoaște dragostea în față

2 comentarii:

  1. ah, am iubit, draga Serenity.... am iubit mereu.... si fiecare iubire a fost iubire adevarata....... doar noi, femeile, stim sa iubim astfel... si doar pentru noi, femeile, aceasta repetare e la fel de intensa si la fel de posibila de fiece data...

    Vera Gajiu (pe facebook si peste tot unde nu m-as afla!)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intensa, si totusi foarte diferita de fiecare data .........

    RăspundețiȘtergere