Iubitul meu,
M-am intors in tara. De Pasti.
Invitatia de a pleca o primisem intr-un moment nepotrivit din punct de vedere social, si la timpul perfect din punct de vedere emotional. Programul incarcat la serviciu, chestiuni "extra-serviciale" ce urmau a fi rezolvate si mai ales agonia inaintea sfintelor sarbatori imi ziceau sa refuz, sa zimbesc frumos si sa dau din cap negativ.
Eu am ascultat.....cealalta parte. Partea in care inima si sufletul doreau evadare din cotidian, partea in care spiritul de aventura te impinge si te trage in acelasi timp, partea in care chiar si organismul cere serotonina. Incurajindu-ma cu exemple in care oamenii care si-au ascultat inima au avut parte de muuuuuuuulta fericire, am zimbit si am dat din cap afirmativ.
Nici acum nu-mi dau seama a cui bucurie era mai mare: a mea - ca am primit aceasta invitatie, sau a Prietenului ce mi-a facut-o - ca am acceptat aceasta invitatie. Cert este ca ambii aveam zimbetul pina la urechi si luminite jucause in ochi.
A doua zi am oferit cu inima deschisa pasaportul (pentru viza) si 4 fotografii 3x4. Si asta a fost I pas in marea aventura. Si au mai fost pasii 2,3,5,10..... Si au mai fost descoperir, si au mai fost revelatii, si au mai fost intorsaturi neasteptate.... si vor mai fi scrisori ce vor aduce aventura si pe monitorul tau.
Femeia,
ce incepuse sa se aventureze
M-am intors in tara. De Pasti.
Invitatia de a pleca o primisem intr-un moment nepotrivit din punct de vedere social, si la timpul perfect din punct de vedere emotional. Programul incarcat la serviciu, chestiuni "extra-serviciale" ce urmau a fi rezolvate si mai ales agonia inaintea sfintelor sarbatori imi ziceau sa refuz, sa zimbesc frumos si sa dau din cap negativ.
Eu am ascultat.....cealalta parte. Partea in care inima si sufletul doreau evadare din cotidian, partea in care spiritul de aventura te impinge si te trage in acelasi timp, partea in care chiar si organismul cere serotonina. Incurajindu-ma cu exemple in care oamenii care si-au ascultat inima au avut parte de muuuuuuuulta fericire, am zimbit si am dat din cap afirmativ.
Nici acum nu-mi dau seama a cui bucurie era mai mare: a mea - ca am primit aceasta invitatie, sau a Prietenului ce mi-a facut-o - ca am acceptat aceasta invitatie. Cert este ca ambii aveam zimbetul pina la urechi si luminite jucause in ochi.
A doua zi am oferit cu inima deschisa pasaportul (pentru viza) si 4 fotografii 3x4. Si asta a fost I pas in marea aventura. Si au mai fost pasii 2,3,5,10..... Si au mai fost descoperir, si au mai fost revelatii, si au mai fost intorsaturi neasteptate.... si vor mai fi scrisori ce vor aduce aventura si pe monitorul tau.
Femeia,
ce incepuse sa se aventureze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu