Scrisoarea #7

Iubitul meu,

Ce frumoase sunt drumurile!

Ma refer la cele 2 frumuseti ale drumurilor:
1. frumusetea fizica, cea instaurata de natura, arhitectura si oameni;

2. frumusetea emotionala, cea care se cuibareste in suflet.

In timpul calatoriilor, partea mea preferata (desi cea mai obositoare) este parcurgerea distantei pina la destinatie. Imi place sa privesc pe geam, sa vad cladiri interesante, lanuri de griu sau poate de maci, sa vad oamenii care merg agale sau grabiti, sau oamenii care lucreaza sau se joaca. Imi plac drumurile din alte tari, pentru ca au ornamente si istorii diferite.


Ador drumurile, pentru ca ele imi aduc ginduri neasteptate, trezesc amintiri, imping spre decizii neordinare, se joaca cu unele emotii si excita .... imaginatia. Desigur, mult depinde de oamenii de alaturi si muzica care rasuna. Si totusi, drumurile sunt minunate!


Femeia,
cu sufletul ca drumul




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu