Ca după fiecare evadare, mi-i greu să scriu. Gînduri multe, și beton în exprimare. Procesul e similar cu savurarea vinului. Inițial depui efort pentru a deschide sticla, apoi vinul curge, spiritul devine sprinten, și lumea e fericită. Vor curge și cuvintele mele, după cîteva scrisori.
Vreau să scriu despre multe. Și voi scri, despre:
1. Cum să fugi de pe altar.
2. Cum să-ți pierzi prietenul cel mai bun și cei din jur încă să te mai considere unul dintre cei mai fericiți oameni de pe planetă.
3. Schimbări. Din suflet. Din minte.
.... în următoarele scrisori.
Sună ca o promisiunile unor cărți americane de autodezvoltare? Asta face parte din "destuparea sticlei" :) Următoarea scrisoare sper să aibă aromă de Traminer.
Femeia,
cu tirbușonul
Cred ai tot încercat să-ţi explici de ce, comparând uneori cu ce putea fi mai rău, în zadar, asta fiind şi limita.
RăspundețiȘtergereFără un răspuns.
Sper să nu fi epuizat toată doza serinităţii, trebuie să crezi în fericire pe pământul ista care ţi-a luat brusc infinit de mult.
Multă inspiraţie şi stări frumoase.
cat de bine te inteleg, eu eu ma stradui sa deschid o sticla acum, sa o deschid si sa o las sa curga, ptr. a-mi recupera sufletul.
RăspundețiȘtergere