Am simțit fiecare înșelare a ta. Fie că o făceai cu trupul, buzele, pernuțele degetelor sau gîndul. Vedeam și-ți simțeam privirile pofticioase îndreptate ... spre alte femei. Vedeam, auzeam și-ți simțeau flirtul cu alte femei. Plîngea, sufeream, te iertam, uitam și iar repetam. Multe ori se repeta. Așa de multe încît am început să mă obișnuiesc cu asta.
Bine că oamenii dragi nu știau de această obișnuință a mea....
Așa am învățat să iert. Și să rabd. Să mă comport cu demnitate și să-mi potolesc sufletul care nu dorea să te împartă cu nimeni. Am învățat să-mi potolesc simțul proprietății. Așa am învățat să fiu mai "darnică". Asta pentru că m-am obișnuit cu gîndul că așa ești tu.
Însă niciodată nu am putut să mă obișnuiesc cu .... felul cum mințeai. Nici nu știu ce mă indigna mai mult, faptul că o faci atît de rău sau lipsa de curaj pentru a spune adevărul.
Nu mă plîng și nici nu mă laud. Acceptam conștient. Acceptam.
Femeia,
care scapă de rele obișnuințe.