Scrisoarea #56

Iubitul meu,

Feerie. Cred că e cuvîntul care ar descrie cel mai bine atmosfera actuală. În susținere vine și setul standard se epitete și metafore, care descriu pre-Crăciunul și pre-Revelionul. Poveste albă după fereastră. Luminițe ce au împînzit orașul. Brazi (dintre care unul cu statut mai special). Oamenii sunt mai luminoși, mai darnici, mai buni .... păcat.

Păcat ca bunătatea, manifestarea ei, așteaptă sărbători. Suntem darnici și facem cadouri de Crăciun. Suntem îndrăgostiți
și facem declarații de dragoste de Sfîntul Valentin. Suntem cei mai buni fii și fiice și ne amintim de mamele noastre de 8 Martie (și atunci cînd ne e greu). Păstrăm vie memoria oamenilor dragi plecați în altă lume doar de Paști. Și suntem patrioți de Ziua Națională a țării. Și în rest? Cînd iubim, zîmbim, bucurăm, suntem buni, facem pe cineva fericit? Cînd suntem veritabili și frumoși?

Știi, eu cred că noi, oamenii, suntem buni în virtuțile noastre, și răi în manifestarea lor.

Femeia,
care crede în bunătatea oamenilor