Iubitul meu,
De mica am fost invatata ca lenea .... e rau. Ca lenea este un adevarat viciu. Crescind mai mare am inceput sa ma intreb de ce omul are stari de lenevie? Inca mai tirziu am aflat ca sunt 2 cauze:
a) fizica (oboseala cronica, surmenajul, unele boli, etc.) si
b) emotionala (depresia, lipsa de motivatie, s.a.).
Deci, lenea asta, nu-i chiar un viciu. Este o stare, deci poate trece. Si deoarece sunt ferm convinsa ca in orice "negativ" se poate de gasit si aspectu pozitiv (la fel cum si invers) am inceput sa caut: ce beneficii are lenea? Si am gasit!
Am aflat ca doi cercetatori germani, dr. Peter Axt si fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o lasi mai moale si sa traiesti mai mult") in care explica pe larg faptul ca toti oamenii poseda o cantitate limitata de "energie vitala" si ca viteza cu care aceasta este consumata, determina precis speranta de viata a fiecarei persoane.
Scriitorul american de literatura stiintifico-fantastica Robert A. Heinlein, afirma ca „progresul nu este realizat de catre cei care se scoala devreme. Este realizat de oameni lenesi care cauta cai mai usoare pentru a realiza ceva”.
Si in fond, ce inseamna sa fii lenos? Inseamna (conform dictionarului si convingerilor strabunilor nostri) sa nu lucrezi. Deci, daca eu citesc, eu sunt lenoasa. Daca petrec timpul (de exemplu ma joc) cu copii din paturile social vulnerabile, atunci eu iarasi lenevesc. Daca merg la conferinte, seminare, traininguri, eu iarasi sunt lenoasa. Si daca mai ies cu un prieten care are nevoie sa fie ascultat (ca e in depresie, ca si-a pierdut jobul sau ca s-a despartit de iubitul/iubita sa) eu la sigur sunt o lenoasa si o pierde-vara.
Eu totusi cred ca uneori e bine sa fii lenos. Eu devin lenoasa atunci cind acord putin timp, resurse sufletului si lucrurilor care-mi plac. E un indicator ca trebuie sa fac o pauza, sa ma relaxez ..... si iar sa pornesc. Am invatat sa nu ma simt frustrata cind mi-i lene, dar sa .... lenevesc si chiar sa primesc placere din aceasta.
Femeia,
ce s-a imprietenit cu lenea
De mica am fost invatata ca lenea .... e rau. Ca lenea este un adevarat viciu. Crescind mai mare am inceput sa ma intreb de ce omul are stari de lenevie? Inca mai tirziu am aflat ca sunt 2 cauze:
a) fizica (oboseala cronica, surmenajul, unele boli, etc.) si
b) emotionala (depresia, lipsa de motivatie, s.a.).
Deci, lenea asta, nu-i chiar un viciu. Este o stare, deci poate trece. Si deoarece sunt ferm convinsa ca in orice "negativ" se poate de gasit si aspectu pozitiv (la fel cum si invers) am inceput sa caut: ce beneficii are lenea? Si am gasit!
Am aflat ca doi cercetatori germani, dr. Peter Axt si fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o lasi mai moale si sa traiesti mai mult") in care explica pe larg faptul ca toti oamenii poseda o cantitate limitata de "energie vitala" si ca viteza cu care aceasta este consumata, determina precis speranta de viata a fiecarei persoane.
Scriitorul american de literatura stiintifico-fantastica Robert A. Heinlein, afirma ca „progresul nu este realizat de catre cei care se scoala devreme. Este realizat de oameni lenesi care cauta cai mai usoare pentru a realiza ceva”.
Si in fond, ce inseamna sa fii lenos? Inseamna (conform dictionarului si convingerilor strabunilor nostri) sa nu lucrezi. Deci, daca eu citesc, eu sunt lenoasa. Daca petrec timpul (de exemplu ma joc) cu copii din paturile social vulnerabile, atunci eu iarasi lenevesc. Daca merg la conferinte, seminare, traininguri, eu iarasi sunt lenoasa. Si daca mai ies cu un prieten care are nevoie sa fie ascultat (ca e in depresie, ca si-a pierdut jobul sau ca s-a despartit de iubitul/iubita sa) eu la sigur sunt o lenoasa si o pierde-vara.
Eu totusi cred ca uneori e bine sa fii lenos. Eu devin lenoasa atunci cind acord putin timp, resurse sufletului si lucrurilor care-mi plac. E un indicator ca trebuie sa fac o pauza, sa ma relaxez ..... si iar sa pornesc. Am invatat sa nu ma simt frustrata cind mi-i lene, dar sa .... lenevesc si chiar sa primesc placere din aceasta.
Femeia,
ce s-a imprietenit cu lenea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu