Scrisoarea #15

 Iubitul meu,

Am inceput sa-ti scriu acum exact o luna. De ce? Habar n-am! Contrar tuturor sfaturilor pe care le-am primit de-a lungul vietii (de genul: intotdeauna trebuie sa stii incotro mergi, intotdeauna trebuie sa stii ce vrei sa obtii), am inceput sa scriu fara a-mi planifica un anumit rezultat, am inceput sa scriu .... din placere. Stii, tipul de dorinte spontane, care l-a prima vedere par foarte nebunesti, uite un asa tip de dorinta a fost si aceasta. Si am realizat-o! Da, desi, practic de mici suntem invatati sa facem lucruri (social) "corecte",
sa fim cu "picioarele pe pamint", sa visam mai putin, sa ne ascultam creierul mai mult decit inima.

Ce s-a schimbat in aceasta luna? Multe!

  • am cunoscut oameni noi;
  • am testat "scrisoterapia" si ..... m-am convns de "puterea" ei;
  • am inceput sa capat si mai multe libertate de spirit;
  • am devenit mai impacata cu mine, si chiar mai fericita;
  • am descoperit ca fac multe greseli ortografice si am inceput sa lucrez in directia eliminarii acestora :)



In decursul acestei luni am primit mai multe intrebari referitoare la personalitatea mea, cine sunt, ce fac in viata. Nu am putu sa raspund. Iar cauza ca ramin incognito are la baza mai multe motive. Mi-ar placea sa raspund ca argumentul principal este un pretext oarecum filozofic, dar de fapt .......... mi-i frica. Nu, nu de critici, ironie si sarcasm. Altceva e la mijloc. Deoarece sunt scrisori in care ma dezgolesc, sunt scrisori care ma fac si foarte vulnerabila. Sinceritatea este arma kamikazilor emotionali. Numai oamenii curajosi, puternici si cu adevarat liberi pot fi sinceri si deschisi. Acum eu pot fi doar sincera. Iar cind voi capata mai multa putere, libertate si mai ales curaj voi fi si deschisa.

Femeia,
care isi creste mintea si-si copilareste sufletul


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu