Scrisoarea #5

Iubitul meu,

Natura, soarta, universul, Dumnezeu, in fine, puterea care decide cine si cind sa se nasca ...... a gresit. M-am nascut prea tirziu. Pe bune, eu nu ma incadrez in "prezent".

Imi place muzica, filmele anilor '80-'90, literatura sec. XVIII, stilul vintage si modelele de comportament din XIX. Ceea ce se creaza astazi, in 90 de cazuri din 100 imi pare o nulitate. Stiu, sunt subiectiva. Si la nivel de ratiune inteleg, si aceasta e o arta (poate un pic diferita decit sensul clasic al acestui cuvint), e o munca, e o cultura, sunt niste tendinte, dar la nivel de emotii, spirit..... e 0 (uneori chiar negativ).

Cel mai mult mi-ar placea o relatie retro. Stii, din cele
in care cuplurile ies la plimbare si maninca inghetata, cind ii este frig el ii da sacoul, cind ea poarte rochite cu buline si el pantaloni calcati la dunga, cind el o ridica si o trece peste piriasile de apa din orasul plouat, cind el se comporta ca un gentleman, iar ea ii leaga cravata, cind el ii daruieste flori, iar ea ii pregateste dejunul si cina si...... (pentru ca lista poate continua)



Ma consoleaza totusi gindul, ca si acum e posibil de creat o "relatie retro". Important e sa ai cu cine, important ca acel cineva sa fie dintr-o epoca spirituala cu tine, sau poate mai important e ca sentimentele sa fie veritabile, sincere.

Femeia,
Cu aspiratii demodate


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu